Slava Domnului (34) 

   Psalm. 37:25-26. „Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar nu l-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea. 26. Ci el totdeauna este milos și dă cu împrumut, și urmașii lui sunt binecuvântați.” ----- Oare, este Slava Domnului în aceste versete? Eu cred că este. Împăratul David era acest om neprihănit, care a avut milă și a făcut bine și cred că urmașii lui nu și-au cerșit pâinea. Și astăzi sunt oameni care fac bine și sunt miloși nu cerșesc pâinea. Ei au pâine și dau și altora. Secretul este altul din aceste versete. Atunci „neprihănit” era omul care făcea bine…. , era înainte de Cruce, se trăia prin fapte și totuși nimeni nu reușa „neprihănirea” cerută de Lege. Astăzi după Cruce, în Hristos, avem „Neprihănirea” ca Dar al Harului, primită ca schimb atunci când Isus Sa făcut păcat cu păcatul meu și al tău. Care-i siguranța aceste-i Neprihănirii? Acest om „neprihănit” nu este -părăsit- niciodată, din tinerețe până la bătrânețe. Asigurat, pentru veșnicie. Hristos în el și el în Hristos. Neprihănirea lui Hristos în el. Dacă Hristos -ESTE-, și el -este-. Acest „neprihănit” și urmașii lui sunt binecuvântați și nu-și cerșesc Pâinea, ci o au din belșug. Sunt sfinții (bebeluși), neprihăniții, lui Hristos. În Efeseni 4, aflăm alți sfinți maturi în a le pregăti mîncarea pentru acești bebeluși și ai crește spre maturizare, până și ei ajung să știe să primească, să-și pregătească singuri hrana pentru creștere din Cuvântul Domnului, ca la rândul lor să fie și ei ghid și ajutor pentru alții (fii) sfinți bebe. Și așa „Neprihăniții” Tatălui, în Hristos, nu cerșesc -Pîinea-. Dar care-I Pîinea despre care vorbim acum? Isus a zis: „Eu sunt Pîinea Vieții, cine Mă mănâncă pe Mine are Viață, cine nu Mă mănâncă, nu are Viață.” Cum mâncăm pe Isus? Mâncând necurmat Cuvântul Lui, citit, auzit, explicat prin Duhul și practicându-L zi de zi… Am fost zeci de ani într-o religie, unde am învățat doar să cerșesc: „Doamne dă-mi, fă-mi, Doamne dă-mi Duhul Sfânt și El era în mine, dă-mi putere și Puterea era în mine... Eram născută din nou și nu vedeam nimic în viața mea, fiindcă eram învățată o minciună, cum că nașterea din nou este botezul în apă. Și asta era tot o erezie și fiind botezată, pentru căsătorie, m-am întrebat de atâtea ori: „Oare era păcat să binecuvinteze doi tineri la căsătorie fără botez?” Nu era, era doar TRADIȚIA… Bebeluș să fi după 20-30-60 ani de biserică, ce poți zice că este? Răspundeți voi. Când ești născut din nou și ai harul să fii într-o Biserică sănătoasă, cu fii activi în slugirea sfinților bebe, să mulțumim Domnului, va exista creștere în credință și ajungi să poți auzi pe Duhul Sfânt când îți vorbește ție personal și poți lua singur hrana din Cuvânt, s-o pregătești sub influiența Duhului și să te bucuri de Slava Domnului, Isus Hristos. Atunci Neprihănirea ta în Hristos vorbește și Harul te ajută să scapi de lucrurile firii vechi și să ocupi locul rămas gol, cu lucrurile Duhului. Astfel Slava Domnului este peste tine, în tine și cu tine, din abundență, adică plin de toată plinătatea lui Hristos și gata pentru a da și a primi în continuare din plinătatea Lui, toți fii Tatălui în „una”, pentru gloria Numelui Său.

   Efeseni 4:12-13. „… pentru desăvârșirea sfinților în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, 13. până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos.” ----Asta-i umblarea în Slava Domnului, a unui „fiu” născut din Tatăl în Hristos. Aici poți vedea biruința Duhului Sfânt, în trăirea și umblarea noastră în lume. Amin! (va urma)